. e clar. fac un copil. unul la fel de frumos si de chitaitor ca si micuta ana ecaterina. hehe...o sa ma milogesc si eu de oameni sa primesc niste poze. a fost o ceremonie f frumoasa. am si ras...ne-am si emotionat (noi geo)...aia mica parca era o broscuta. totul era miiiic...in afara de glas :))) Gata...sigur vreau si eu un copil. sau 2...tripleti ar fi genial :)) [Cica saptamana trecuta a fatat una 8 bebelasi. 8!!!]
Nasul copilului a aratat tuturor invitatilor, preotilor dar si lui Dzeu ca este actor!!!:)))Deliciu a fost. Toata lumea zambea (cu drag) cand il punea preotul sa spuna ceva...si el spunea tare si raspicat...ca pe scena. Orlando era agitat si emotionat...Ramona arata bine si se bucura de ce se intampla. Delia si Mihai erau si ei acolo...probabil ca o sa ne mai vedem la urmatorul botez...eu stateam acolo si ma gandeam la multe...iar acum ma gandesc ca nu e ok sa merg pe la evenimente de genul asta pentru ca imi ies din ritm si devin melancolica. ......Draga ramona, draga orlando...hehe...sa stiti ca era chiar martie atunci....hihihi....
TANGO
Într-o dimineaţă a lui martie, bărbatul s-a ridicat leneş din pat şi a tras draperiile lăsând să intre lumina în dormitor. Atunci femeia s-a ascuns sub pătură mormăind ceva. Dar s-a ascuns şi bărbatul lângă ea şi au stat acolo multă vreme, apoi au adormit. Când s-au trezit era deja după-amiază.
Bărbatul s-a ridicat leneş din pat şi a tras draperiile lăsând să intre lumina în dormitor. Atunci femeia s-a ascuns sub pătură mormăind ceva. Dar bărbatul a rămas în faţa ferestrei privind uriaşii nămeţi de zăpadă. Ningea atât de des încât nu mai putea zări nimic altceva. A zâmbit, a pregătit două cafele şi şi-a sărutat soţia. Apoi s-au îmbrăcat amândoi foarte frumos pentru că nu-l puteau întâmpina pe Moş Crăciun, în pijamale. Au aşteptat câteva ore în linişte. Singurul zgomot venea de la un radio vechi cu pick-up. De aproape un an de zile ascultau în continuu aceleaşi tangouri şi nu se plictisiseră pentru că muzica îi făcea să se iubească şi mai mult. Cu toate acestea, cei doi erau din ce în ce mai încordaţi şi doar din când în când îşi mai aruncau câte un zâmbet.
Deodată au început să se audă lovituri în uşă. Atunci femeia s-a speriat foarte tare. Spaima i-a trecut numai după ce soţul a deschis şi l-a primit pe bărbatul cu barbă în casă. Acesta a cerut un pahar cu vin şi o prăjitură, a mulţumit frumos şi, înainte de a pleca le-a spus celor doi să se uite sub brad.
Cei doi soţi şi-au îndreptat privirile spre pomul împodobit şi au aşteptat cam douăzeci de minute. Şi chiar atunci când nu mai sperau la vreo minune, un înger de sticlă ce era agăţat de una dintre crengi a prins viaţă, a zburat de câteva ori în jurul bradului, s-a oprit în dreptul unui glob frumos colorat şi a suflat cu putere până când acesta s-a desprins şi a căzut la picioarele femeii. Nu s-a spart, dar când aceasta a încercat să-l ridice, s-a desfăcut ca o floare ale cărei petale s-au transformat în cioburi atât de mărunte încât au dispărut în aer neapucând să atingă podeaua; iar în braţele mamei a rămas un copilaş mic atât de frumos, că mama, tatăl şi îngerul au stat multă vreme şi l-au privit. Îngerul s-a apropiat de băieţel şi i-a sărutat ochii. Aceştia au devenit la fel de trişti ca şi tangourile pe care părinţii lui le ascultau atunci când făceau dragoste. Îngerul i-a mai şoptit ceva ( dar asta rămâne între ei doi ) apoi a zburat spre creanga de care se desprinsese mai devreme şi a rămas acolo. În fiecare an când părinţii împodobeau bradul, copilul se ducea în dreptul îngerului şi-l privea multă vreme. Cu trecerea anilor însă, băiatul a uitat de înger şi acum nu şi-l mai aminteşte decât ca pe un obiect decorativ.
