da, asa e ..uneori ma apuca spaima rau de tot. de obicei am o singura intrebare..ce fac cu viata mea?...si nu stiu ce sa-mi raspund. Nu sunt un om implinit...ar fi si aiurea..ca am doar 31 ani...uffff...mereu am crezut ca la 30 femeile sunt babe...hihihi...nu mereu..la 20 ziceam asta. Ce gasculitza proasta eram...:))..ma simt minunat..asta e adevarul. Nu credeam ca voi spune vreodata asta..avand in vedere ca fac parte din categoria femeilor care se tem de batranete, riduri...menopauza..singuratate; da, chiar sunt una din imbecilele alea. Dar ma simt bine: parca brusc a venit cineva si mi-a dat un strat de creier la o parte..si mi-a lasat unul nou care este programat sa gandeasca pozitiv. Si sunt linistita pentru ca traiesc frumos. Uneori imi lipseste iubirea...aceea...dar stiu ca o sa vina candva. Si pana atunci am sa merg la teatru, am sa scriu, imi plimb cainele mult si il alint, citesc...ma hlizesc cu gagicile :))...ma trezesc noaptea din ora in ora cu multe intrebari in cap...nu le stiu raspunsul...dimineata plec la teatru. Consider ca incepe o noua zi in momentul in care ajung la Foisorul de Foc si astept o masina spre romana. Azi eram la romana si mergeam grabita spre nottara. Si un baiat (sau barbat, nu stiu) voia sa iasa cu bicicleta dintr-o cladire. Si m-am oprit sa ii tin usa. Mi-a multumit. Si atunci i-am zambit...pt ca mi-am spus ca nu sunt o dobitoaca superficiala. Ma grabeam destul de tare...puteam sa trec mai departe si sa castig cateva secunde nenorocite :))...dar eu sunt un om deosebit si de acum inainte o sa acord si mai multa atentie celor din jurul meu. Si daca pana acum am stiut sa iubesc mai mult decat cineva isi poate imagina..de acum inainte dragostea mea o sa fie si mai mare. pentru ca eu sunt un inger...cu adevarat sunt un fel de inger...stii de ce? Pentru ca asta sunt eu...asa cum tu esti om..eu sunt inger...este simplu.
