miercuri, 9 septembrie 2009

catelul meu iubeste neconditionat



nu am mai scris pentru ca nu am avut ce. adica as fi avut...ca eu mereu am :). dar ce am avut in cap nu au fost decat ganduri intime..pe care nu as fi putut sa le impartasesc nimanui. posibil sa fi fost si foarte trista zilel astea..dar avand destul de mult de scris..nu am avut vreme sa duc la capat gandurile urate. si nici astazi nu am sa o fac..pt ca iar trebuie s astau sa scriu :)). Plus ca in jurul meu miroase a caine ud. a caine ud urcat pe perne :)). cine poate sa fie trist cand are asa ceva langa el? astazi sunt un om atat de bun incat va spun un secret. de cate ori va apuca tristetea..uitati-va in ochii cainicelului meu si o sa va treaca. daca aveti norocul sa va dea si pupicel..garantez si un zambet. si el e atat de bun ca nu cere in schimb nici macar un osut. asa e cand esti catel.