miercuri, 16 decembrie 2009

cursa prezidentiala de noaptea trecuta :)

noaptea trecuta am avut un vis total cretin. si in urma lui, tot in vis, radeam si imi spuneam cat e tampita sunt sa visez asa ceva. se facea ca eram pe undeva prin piata rosetti, intr-o casa veche. ceva sediu de partid, dar fara partid. si acolo erau iliescu si basescu. incepea cursa pentru scaunul de director de la teatrul nottara. ambii trebuiau sa mearga pe jos din rosetti pana pe magheru. la teatru. basescu isi pregatise un plan pentru ca acel teatru sa functioneze. stiu ca era f logic ce avea in plan. (planul era o hartie scrisa parca de mine. eu, cand fac un plan...iau o foaie de hartie si ii pun titlu. apoi fac liniute de sus pana jos. daca nu am liniute nu pot sa fac un plan). nu ii stiam planul, dar cica era bun. cei din echipa lui iliescu alesesera pentru seful lor o tinuta f comoda... adica sport. iliescu avea pe el un pantaloni de trening, un tricou si un halat. in picioare ceva comod. si radea stupid in continuu. ideea era ca in cursa rosetti-nottara sa vada lumea cat este el de la fel cu poporul. aici fac o paranteza..cam aiurea...cine naiba ar umbla in halat pe magheru???. In campania aceasta nu stiu ce rost aveam eu. dar eram importanta pe acolo. si ma gandeam ca iliescu moare de la atata efort (ca voia sa alerge), pentru ca este batran iar bulevardul magheru nu este deloc sanatos. in permanenta e plin de masini si nu inspiram decat gaze de esapament. nu am apucat sa vad finalul cursei prezidentiale pentru ca m-am trezit. am adormit imediat la loc si am intrat in alt vis. pe care nu am sa-l povestesc.
Azi e ziua lui miriam, cea care mi-a fost profesoara de actorie. o iubesc mult, mult. este o doamna. cu adevarat doamna. asa cum mai noi toate nu stim sa fim. juca in "mantaua"- colage mantaua si maestrul si margareta (cartea mea preferata!)...juca akaki akakievici. eram mereu in sala. si cand spunea "eu nu sunt un cetatean, eu sunt o cetateanca" :)) imi venea sa ma urc pe scena si sa o iau in brate. nu stiu din ce cauza, dar acolo imi era asa de draga ca aproape imi dadeau lacrimile (asa ca acum :)). iar despre scoala cu miriam ar trebui sa se scrie o carte.
acum stau si ma gandesc. cine va castiga cursa pentru nottara?