pe care nu pot spune ca sunt suparata. ca nu sunt. acum 3 ani am ajuns aproape obligata de ramona, o prietena draga. nu stiam ca in biserici se tin slujbe daca nu are loc nunta, botez sau inmormantare. sau cealalta varianta...Pastele. am intrat la 5 si cateva minute. incepuse deja. m-am plictisit infiorator. nu stiam ce caut acolo... mie mi se promisese ca o sa ma simt bine. o singura ora a durat slujba. mi s-a parut o vesnicie. din cand in cand ma uitam la parintele nicolae si-mi spuneam ca eu niciodata nu as putea sa vb cu el. pentru ca imi era teama. cred ca are 2 m. si o barba uriasa. mi se parea ca este un om fioros. nu puteam sa-l sufar. niciodata nu i-am spus asta. dar o sa citeasca aici. stiu eu. dupa slujba am iesit afara si ramona a intrebat pe staretul de la vremea respectiva la ce parinte sa ma trimita pe mine. si m-a trimis la parintele nicolae. nu stiam cine e dar aveam incredere ca e de bine. si am reintrat in biserica. ne-am oprit in fata "uriasului" si eu am inlemnit. parintele a dat mana cu mine si mi-a zis sa astept 30 min. am iesit afara, in strada, am fumat (fumam pe vremea aceea)...si ramona mi-a zis ca e urat sa intru ucu mirosul dupa mine inapoi in schit. ei da...mare branza.
dupa 30 minute m-am spovedit. pentru prima data in viata mea. mai avusesem o tentativa pe la 17 ani, la biserica de pe ferdinand...din spate... dar popa de acolo era un nemernic. parintele nicolae m-a mai intrebat o singura data cum mam cheama. apoi...de-a lungul celor 3 ani am observat ca nu retinea niciodata un nume de prima data. dar dupa ce il auzea a 2a oara...nu cred ca-l mai uita.
in ziua aceea m-am simtit asa cum nu credeam ca se poate. am avut sentimentul ca orice ar fi, cineva ma iubeste. si ca nu sunt singura. si in timpul discutiei am constientizat fiecare cuvant pe care l-am zis. fiecare fapta. si am simtit ca sunt ascultata cu adevarat. era intr-o sambata. a doua zi am fost la Liturghie. nu de dimineata de tot. si apoi am tot mers. de drag. odata i-am pictat o icoana si l-am avertizat ca nu este sfintita :). i-a placut mult. banuiesc ca nu ma mintea :). eram in biserica si nu stiu daca se pune daca tii degetele incrucisate.
parintele nicolae o sa-mi lipseasca atat cat nici nu-si imagineaza.
eu ce ma fac fara el?
de cate ori ma spovedeam si ajungeam la "sa nu furi"...ii spuneam ca nu fur. si asta vara, eram la un hipermarket la raionul de legume. si am sustras cateva pungute d-alea in care se cantaresc legumele. de obicei iau mai multe ca sa le am la indemana. dar atunci m-am gandit ca o sa le fur :)) si ca o sa ma duc la spovedit si o sa ii spun ca am furat 2-3 pungute de ambalat :)).
ma opresc aici cu pacatele..nu cred ca ar fi o idee sa le iau la rand pe blog :))...
si eu ce o sa ma fac acum?
mi-au trebuit 29 de ani sa-l gasesc.
si dupa 3 ani gata.
3 ani.
ultima data l-am vazut intr-o vineri. intrasem putin la schit sa ma rog si sa-l salut pe parintele.
si trebuia a revin eu. daca cineva nu inventa treaba aia cu nu intra in biserica in perioada de c menstrual....mai apucam sa il vad.
asta e. m-am obisnuit deja sa pierd.
