DESPRE SPAIME

Inca nu stiu daca sunt un om fricos sau unul curajos. Uneori cred ca o sa ma opresc din respirat de frica. Prima data am trait emotia asta cand eram copil. ma ingrozea gandul ca o sa mi se opreasca respiratia si toata lumea o sa creada ca am murit. Si or sa ma ingroape de vie. Iar eu o sa ma trezesc speriata si nu o sa stiu unde ma aflu. O sa incerc sa ies, o sa dau cu pumnii in sicriu si o sa tip. Si o sa mor singura, fara mancare. Si fara bunicul meu. Ma intristam f tare cand realizam ca o sa ramana fara mine si nu o sa stie ca nu murisem cu adevarat. Asta a fost prima mea spaima. Intr-o dimineata am deschis ochii si am vazut marginea de lemn a patului. Primul meu gand a fost ca sunt ingropata.
Apoi au urmat restul spaimelor... de intuneric, de furtuna, de apa, de mizerie, de microbi rai, de gandaci, de viermi. Teama de cosmaruri nu o sa-mi dipara niciodata. Dar nici nu le regret deoarece am cele mai creative vise. Urate si frumoase. Cosmarul visului frumos este ca ma trezesc si constat ca nu e real.
Imi mai este frica de ursi si de lupi. ursul grizly este foarte periculos din cauza ca este foarte prost. Are creierul mic si din cauza asta gandeste cat un manelist. Sper sa nu mai intalnesc niciodata vreunul. Dar la cat noroc am...

Ma mir ca nu sunt foarte norocoasa. Cand eram mica am cazut in cacat pana la gat. Aproximativ ca in slumdog millionare doar ca am iesit de acolo cu fatza curata. Dar nu am mai fost niciodata aceeasi ca pana atunci :))).

Si de ce nu sunt cel mai norocos om de pe pamant?
Sau poate ca sunt si inca nu stiu...
Da! Asta este explicatia...

P.S.- Imi mai este frica si sa nu ma muste cainele ala rau. El este posesorul celor mai inspaimantatori colti (vezi foto!)... si cunoaste cele mai marsave metode de ucis: mai intai se foloseste de respiratie paralizandu-si inamicul, apoi ii mananca mancarea. La final poate si musca. Daca vrea!