Sunt unul din fericitii oameni binecuvantati cu o singuratate perfecta. Sincer, am uneori momente in care ma gandesc ca ar fi fain sa nu fiu singura. De obicei in momentele cruciale (cand imi cumpar pantofi si nu ma lauda nimeni)...
Perioada asta mi-ar fi prins bine un mascul langa mine... as fi mers insotita la evenimentul de duminica (incerc sa evit cuvantul nunta)... dar daca un barbat superb (cum altfel!) ar sta alaturi de mine la acest circ, ar trebui sa-l parasesc deoarece nu as mai avea nicio urma de respect pt el. Astfel, as epuiza sansa de a sta o viata intreaga alaturi de barbatul perfect al vietii mele. Si pentru ce?? Pentru ca am sperat la o portie dubla de tort. Iar el ce ar fi zis?? Daca acum imi ia tortul din fatza, o sa ajunga cat vaca. Apoi o sa-si aminteasca cat de mult iubesc eu vacile... si uite asa se ajunge la niste chestii foarte urate pe care nu le putem evita in doi! Si inca ceva, barbatul perfect nu ma paraseste el pe mine, barbatul perfect nu ma gaseste!
Ar trebui sa se faca niste teste oamenilor care sunt pe cale sa se indragosteasca. Niste teste cu poligraful si cu curent electric. In caz de minciuna.
Un alt sfat ar fi despre increderea reciproca. Cu cat il puteti spiona mai mult pe partener, cu atat relatia voastra va fi mai linistita. Sa nu uit! Redirectionarea apelurilor lui catre tel tau nu trebuie facuta mai mult de 2 ori pe an... ca bate la ochi.
Este necesar un grup secret de prieteni care sa accepte sa-ti urmareasca perechea.
Buzunareala care duce la descoperirea dovezilor se numeste munca de detectiv si nu este o rusine.
Orice urma de inscenare este binevenita. De exemplu, nu ezita sa iti atragi perechea in nicio cursa... important e sa nu afle ca tu ai pus la cale. Daca e nevinovat... ai belit-o!
Eu niciodata nu am facut ce scrie mai sus. Dar mi-am dorit mult!
