Mai sunt cateva zile pana la casatoria surorii mele. Totul a capatat o alta dimensiune. Uneori am senzatia ca sunt in plin razboi si lumea fuge de nebuna in adaposturile antiaeriene. In fuga asta oamenii iau cu ei ce pot... seturi de farfurii si cratiti, fete de masa, lenjerii de pat, pahare si cadouri impachetate mai mult sau mai putin inspirat. Cea mai des intalnita intrebare este: Cu ce te imbraci?... Si eu zic... pai ma imbrac cu rochia neagra si scurta in care arat superb..., nuuu, la cununia civila... - Pai nu stiu...recunosc eu timid. Cee?? este incredibil ca nu stiu si ca nu ma intereseaza absolut deloc ce haine o sa pun pe mine. In fine, deja ma oboseste subiectul si nici nu este interesant...
Azi am avut parte de ras cu lacrimi. I-am spus lui Alice ca as putea sa scriu o carte autobiografica si ca mare succes as avea cu ea. In seria 7 de la Star Trek: the next generation, as sta la bratul lui jean luc picard. as purta un costum mulat iar jean luc nu mi-ar spune niciodata sa-mi las par lung si nici nu ar bate apropouri. Asa cum a facut o matusa pe care nu o cunosteam si care a venit azi in vizita. Si aceasta matusa klingoniana mi-a amintit ca in urma cu 200 de ani, pe cand ma aflam pe planeta mama aveam parul lung (si si-a atins fundul pentru a delimita lungimea) si eram frumoasa. citez "tu esti aia care avea par lung si erai frumoasa? (pauza)Te-ai tuns scurt..."
... (motoarele huruiau ca la trabant)
Deodata nava spatiala s-a busit metaforic de un zid.
jean luc si-a incordat fundul si a apasat pe niste butoane.
De peste tot sunau alarme care anuntau ca un anume Munch a pictat un Schrei dupa mutra mea. Cine este acest domn Munch si de ce rade el de matusa mea?
Sufletul lui jean luc era sfasiat dupa peripetiile prin care trecuse cu computerul de bord. De trei zile cosmice statea cu ochii pironiti aiurea printre stele si incerca sa gaseasca o cale mai usoara de a castiga la solitaire.
Atunci am aparut eu, geodata. Deoarece eram sora mai mica a androidului Data.
Imperiul Klingon ne azvarlise pe o poarta stelara, pe mine si pe inginerul meu Modjodata. Jean Luc a vazut in noi raza de speranta care ar fi facut motoarele navei Enterprise NCC 1701- D sa toarca asemenea unei pisicute hranita numai cu soricei roz.
Jean Luc a adunat echipa pe puntea principala si le-a zis asa: "Draga echipa. Imperiul Klingon ni i-a trimis pe Geodata si Modjodata. Sa ii primim asa cum se cuvine deoarece ei sunt viitorul..."
... imi amintesc de parc aar fi fost ieri cum locotenentul Wolf a muscat dintr-o tastaura si a zis:
lt. Worf -"Eu incredere nu am"
prim ofiter Riker - "capitane, eu cred ca e extraterestru!"
LaForge- "Sa-l testam: Locotenente, cum se numeste figura de stil pe care ai folosit-o mai devreme?"
lt. Worf - Stiu cum se numeste, se numeste... stiu... stiu....se numeste....
LaForge - Nu stii!!! Nu stii....
lt. Worf - Stiu...stiu... se numeste... se numeste...
Modjodata - Se numeste inversiune! Tine minte, se numeste inversiune! (catre Jean Luc) Capitane, propun sa-l lasam sa doarma pe hol, sa-i lasam doar papitza fara proteine si apitza de la chiuveta! Si fara jucarioare!!!
lt. Worf - Nuuuuuuuuu!!!!! Lasati-mi jucarioarele!!!!!
Modjodata - Capitane, am activat trapa principala. Coordonatele de catapultare au fost calculate de pisica mea.
Jean Luc- Modjodata, ai reusit sa faci cinste acestui loc.
Modjodata (cu lacrimi in ochi si cu o labuta pe inimioara) - Capitane...
Jean Luc - Spune-mi Jean Luc.
(se aud reactii de fericire si sunete de uimire: oh, ah, eh...)
Prim ofiterul Riker nu scotea niciun sunet. Era abatut ca vai de el dar nu avea motive. Avea deja in dulap costumul pentru nunta surorii mele, pantofii erau lustruiti iar din buzunarul sacoului, coltul batistei se intrezarea perfect. Dupa putin timp a recunoscut: "Propun sa o testam pe Geodata".. .
(freamat si murmur in sala)
Geodata- Sunt de acord!
Riker - Este adevarat ca ieri ti-ai procurat o cam foto Canon?
Geodata - Perfect adevarat.
Riker - Ce model e?
Geodata - Canon PowerShot A430 digital.
Riker- Pana acum e bine. O ultima intrebare... Si ce faci tu cu el?
Geodata - Pozutze la cainicel!
Riker- Are dreptate. Imi cer scuze. Nu este extraterestru.
LaForge - Si pentru ca lt. Wolf ne-a tradat, propun sa-i ia Geodata locul. Oricum ne mai trebuia un klingonian.
Riker - Si totusi nu ne grabim? Uitati-va la ea, e cheala!
LaForge - Chelia este semn nobil.
Jean Luc - Aplauze pentru lt. Geodata!
(se aud aplause)
....
Cam asta am facut noi azi... Ah, si am virusat computerul de bord al lui Jean Luc.
Jean Luc a zis ceva de tot neamul meu si al lui Modjodata. Sa tot fi zis vreo doua ore...
....
Jean Luc priveste in continuare la stele si se gandeste ce noroc ca ma are pe mine mana dreapta.
Jean Luc - "Let's see what's out there..."