4.50 dimineata si as vrea sa fug in lume.
am lipsit mai mult de 2 luni si jumatate din bucuresti. nu dezvolt acum deoarece imi e cam somn si mi-ar lua cateva ore bune. in tot acest timp am fost voluntar la urleasca, localitatea in care au fost salvati de la abatorizare caii salbatici de la letea. a fost o minune ca am stat acolo asa mult timp... si mi-e dor, mi-e tare dor. mi-e dor sa stau jegoasa, mi-e dor de muste, mi-e dor sa fie modjo plin de ciulini, mi-e dor de roxana, de ovi, de cai. mi-e dor de un cort, mi-e dor de lipsa apei curente, mi-e dor de praf. mi-e dor sa gatesc si lumea chiar sa manance. mi-e dor sa fiu obosita si sa ma cert aiurea.
Si mi-e tare dor sa fiu un om mai bun. Mi-e dor de prietena mea carmen berlogea. in iunie am venit cateva zile in bucuresti iar ea nu mai era. nici acum nu mai e si nu o sa mai fie niciodata. pe 1 iunie s-a dus. cam neplacut sa stii ca gasesti o persoana oricand dar sa nu fie asa. pe 28 mai era sa ma duc eu. beti nedelcu a condus ca nebuna spre braila, locul in care era primul spital. ca pacient nespalat de 6 zile am fost tratata oribil. eram pe targa, nu puteam sa vorbesc iar cei din jurul meu comentau ca sunt murdara. si mi-au invinetit bratele cu acele lor idioate. promit ca nu mai fac socuri anafilactice curand!iar lui beti ii raman datoare cu o salvare de la moarte.
in lunile astea am constientizat mai bine cat inseamna viata. nu as manca niciodata vreun animal, inainte de episodul cu caii de la letea nu ma interesa daca cineva manca animale sau nu. acum as vrea sa inteleaga cat mai multa lume ca produsele din carne sau carnea inseamna chin. plus ca nu este obligatorie organismului. de 2 ori mi s-au facut analize (pt ca am mai ajuns si in iulie la spitalul faimos din braila, de data asta doar cu febra) iar rezultatele analizelor erau perfecte.
s-a luminat afara. am stat toata noaptea in curtea surorii mele. daca aveam potaia cu mine ma culcam aici, in balansoar. dar modjo este acasa, asa ca imi strang catrafusele si plec la el.
