ZIUA CEA MARE inca nu a sosit, dar vine

... vine duminica.
Si pana duminica mai sunt 2 zile.
Ce bine... ce bine... ce bine!
Tra la la ... sunt foarte fericita! Nici nu mai tin minte cata vreme a trecut de cand nu m-am mai simtit atat de bine. Carlos sta tolanit langa mine si zambeste: "Iubito, in numai 3 luni voi chiar ati reusit sa salvati 41 de cai! "... "Asa este, Carlosito, asa este! Vezi ca pana si eu pot face ceva mai mult decat un nod la cravata?"...
Carlos este tare mandru de noi. Zice ca suntem nebuni. Si ce daca?

Este 3.21 noaptea. Nu am somn. Stau la roxana de care imi era dor acum cateva zile pt ca maine plecam impreuna spre urleasca. Roxana este o bestiala. Chiar in aceasta seara am descoperit o poza in care doi jandarmi o trageau dupa ei. Asa-i trebuie daca vrea sa salveze animale! Cu rox m-am cunoscut la urleasca. Are o gura ceva mai mare ca a mea. Bine ca nu ne-am certat niciodata... dar precum doua genii care se respecta, asa si doua zapacite (superbe) nu au cum sa se ciocneasca. hi hi.
Promit ca dupa eliberarea cailor o sa ii gatesc reteta mea secreta cu cartofi... desi presimt ca o sa fac asta si maine, nu cred ca am sanse sa scap.
o sa revin cu capitolul roxana... ca-s multe de povestit.
Carlos a adormit... ma culcusesc si eu langa el...
noapte buna buna dimineata...