sâmbătă, 10 septembrie 2011
PE O INSULA PUSTIE
Nu sunt un om bun. Nu sunt un om rau. Dar as cam merita sa ma nimeresc pe o insula pustie. Singura cu catelul. Si pe insula sa nu am acces la internet. Internetul da idei! In momentul in care pui sagetuta pe e-ul albastru e clar ca vrei sa socializezi cumva. Nu foarte mult daca esti mai salbatica. Daca as pleca pe o insula pustie mi-as face probabil un bagaj inutil. Pentru ca asa obisnuiesc. Cu siguranta ca mi-as pune cateva rochii frumoase pe care le-as purta in momentele in care nimeni (pentru ca nu e nimeni) nu mi-ar spune ca sunt urata. Nu as uita de pasta de dinti si de sosete groase.Mi-as lua esarfe. Mi-as lua carti. Mi-as lua creioane colorate cu care sa-mi marchez planurile de viitor. Mi-as lua batiste brodate pe care le-as folosi la muci. Nu la lacrimi. Pentru lacrimi prefer rimelul. Pentru ca se scurge si orice problema devine de 14 ori mai importanta si mai dramatica. Pe insula pustie as construi castele de nisip. Apoi m-ar apuca toti dracii si le-as darama. Pe insula pustie mi-ar fi tare dor de carlos. Cica s-a dat o lege, in momentul in care pasesti pe o insula pustie renunti la iubitii imaginari. Mie personal mi se pare o prostie, pai cum adica, am dreptul sa-mi sterg mucii cu batiste brodate dar la iubiti imaginari nu? Carlos este foarte destept, tocmai si-a aranjat perna sub cap si mi-a spus pe un ton superior dar cald ca mai bine imi bag mintile in cap, ca ce sa caut eu pe o insula pustie? Cica as lua-o razna in 3 zile pentru ca nu as rezista sa nu vorbesc. Dar ce, nu pot sa vorbesc singura?
Azi am fost cam trista. Adica ieri, ca a trecut de miezul noptii.