MI-AR PLACEA SA FIU

... sa fiu cainele meu. Nu e o decizie pripita, m-am gandit serios la asta timp de vreo 2 minute. Modjolica al meu este unul dintre cei mai fericiti caini din lume, e pe podium. Este iubit atat de mult ca nu stiu daca ar mai incapea farama de iubire pe langa ce-i dau eu. Doarme in pat, doarme la el in cos, doarme pe covor, doarme pe hainele mele, pe bocancii mei, pe papucii de casa, doarme unde vrea el. Uneori il iau cu forta in pat ca sa doarma langa mine. Cand crede ca am adormit pleaca tip-til.
Cainele meu face tot ce vrea cu mine, stie ca orice ar fi nu ma supar foarte tare. Uneori e pedepsit vreo cateva minute, dar numai pentru prostii majore. Pentru ca intra in cosul de gunoi cu curul lui gras si scotoceste pana cand rastoarna si imprastie tot prin casa, am incetat sa-l pedepsesc. Ma prefac ca sunt putin suparata, strang mizeria si apoi ne jucam.
Vreau sa fiu cainele meu pentru ca este alintat mult peste permis, are voie sa se tavaleasca prin praf, noroi, odata s-a tavalit prin tuburile mele desfacute de tempera. Arata ca o sorcova.
Modjo este tinut in brate putin cam mult. La capitolul pupaturi e cel mai cel. Vreau sa fiu catelul meu ca sa fiu pupata exagerat de mult.
As vrea sa fiu cainele meu deoarece atunci cand acesta se ingrasa, toata lumea il alinta: purcel, rotofei, ursulet, si nu zice nimeni: "Ia uite, s-a facut cat vaca!".
Il mai invidiez pe Modjo deoarece este luat in brate si dus in cada. Acolo este spalat. Vreau si eu sa fiu spalata!
Modjo are haine frumoase! Am si eu, dar dupa mine nu striga nimeni pe strada: "Uite o fata draguta, si ce haina frumoasa are!".
Vreau sa fiu Modjo, vreau sa stau la mine in brate, sa dorm cu mine in pat, sa ies cu mine la plimbare, sa-mi fur mancarea, si sa ma iubesc pe mine!