La urma urmei, ce mi se poate intampla? Nimic. Nimic din ceea ce ma tem cu adevarat. Sunt batausa si nebuna, nimeni nu-mi poate face vreun rau. Si m-am linistit. Daca nimeni nu-mi poate face vreun rau fizic inseamna ca ma pot apara de orice.
Pentru o secunda am simtit cat sunt de puternica.
Urmeaza sa lupt cu mine.
Pentru ca urmeaza sarbatorile de iarna, sarcina aceasta va deveni mult mai usoara. Nu ca ar fi un secret, dar nu-mi plac sarbatorile. Nu-mi place bradul de Craciun, nimeni nu pune cadouri in ghete, nu exista miracole la 12 noaptea, catelul meu se sperie de artificii. Eu la fel. Nu ma simt "acasa", nu mai simt asta de mai mult de 25 ani. Nu-mi place cand primesc mesaje cu cozonaci, mese pline cu porci morti si cu miracole. Daca faci asta, voi considera ca ai ceva cu mine.
Nu vreau cadouri. De la nimeni. Am de toate.
De sarbatori imi doresc sa stau singura in casa cu Modjo al meu. Nu vreau rochia aia cu buline, nu vreau parfumul preferat, nu vreau copii, nu vreau nici macar o esarfa. Cer prea mult?
Daca o sa mi se indeplineasca dorinta, imi voi face placinte si imi voi cumpara vin. si voi sta in pijamale si ma voi uita la filme impreuna cu tatelasul.
Mai sunt 3 saptamani in care voi avea timp sa multumesc pentru tot ce am si ce nu am.
