PENTRU CA

Pentru ca au innebunit toti cu Mos Nicolae, m-a strabatut si pe mine un fior. M-am gandit la amintiri cu ghetele pline. Am o singura amintire puternica. Eram de gradinita, inca nu stiam sa citesc cursiv. Nu stiu de ce eram la bucuresti, dar am iesit in curtea casei unde am intalnit o doamna ratacita mai mult la cap decat la drum care m-a intrebat unde poate sa gaseasca sa cumpere cadouri de Mos. M-am uitat la ea ca la o nebuna. I-am spus ca asa ceva nu se cumpara si ca Mosul vine numai daca ai fost cuminte cu adevarat. Pana atunci nu am crezut ca exista oameni nebuni. Apoi s-a facut seara. Incercam sa fiu cuminte. Greu. Si cam tarziu, asa gandeam. Maica-mea imi tot reamintea cat de rea sunt, cat de obraznica. Daca nu mai vine Mosul? Nu tineam neaparat la cadou, era o chestie de mandrie. Adevarul avea sa iasa la iveala. Mai erau cateva ore. Cadoul de la Mos era un diagnostic sigur. Devenisem agitata. Daca eram un copil cu adevarat rau? Daca Mosul chiar stie ca am fost o pacoste? Ghetele erau murdare. Nu mai avea rost sa le curat, oricum le-as fi gasit goale.
... Au trecut orele. Ghetele stateau murdare pe hol. Maica-mea mi-a zis ca nu crede ca o sa primesc ceva pentru ca nu merit. Cat de rau imi parea ca am fost un copil rau. Imi propusesem sa fiu cuminte pentru la anul, dar mai era atat de mult... Apoi am apelat la un santaj: daca voi avea ghetele pline, promit sa fiu cuminte. Chiar credeam asta!
S-a facut seara tarziu. Ghetele erau in primul hol. Le verificam cat de des puteam. Nimic. Intrasem in panica. Le-am curatat. Degeaba. Noaptea a fost lunga, trageam cu urechea la orice zgomot. Ma dadeam jos din pat si mergeam pe hol. Nimic.
Daca Mosul vine numai cand dormi? Am dormit. Dimineata am dat buluc in hol. Nu am plans, am fost puternica. Erau cadouri. Dar nu in ghetele mele. La mine era o nuia.
Era clar: Mosul chiar stie!!! Era umilitor. Toata lumea va afla ce fel de copil sunt.
La gradinita nu puteai sa minti.
Nu stiam cum o sa trec de acest impas. Am avut o zi cumplit de trista.
Dupa ce s-a intunecat am gasit cadou la mine in ghete. Nu imi amintesc restul lucrurilor, dar nu o sa uit niciodata ce bucurie am simtit cand am vazut titlul cartuliei pentru copii "mama lui Stefan cel Mare". Era poezia lui Bolintineanu cu ilustratii. Il iubeam pe Stefan cel Mare. Poezia m-a facut sa il cunosc mai bine, sa ii cunosc familia. Daca eram eu mama lui, l-as fi primit in casa! Cu cat mai trista mi se parea situatia, cu atat il iubeam mai mult! De dragul lui Stefan cel Mare am invatat sa citesc mai bine. Stiam toate literele, nu prea intelegeam cu e cu grupurile "ge","ci","che" etc., il stiam pe "ce" pt ca era "cel Mare".
In urmatorii ani nu mai stiu ce primeam, nu a mai fost nimic atat de important. Nici nu eram eu prea cuminte...
Inainte sa implinesc 6 ani mi-am dat seama ca Mos Craciun nu este real si mi-am pus problema ca nici Mos Nicolae... si totusi imi adusese "Mama lui Stefan cel Mare - de Dimitrie Bolintineanu"...