ZIUA CEA MARE inca nu a sosit, dar vine

... vine duminica.
Si pana duminica mai sunt 2 zile.
Ce bine... ce bine... ce bine!
Tra la la ... sunt foarte fericita! Nici nu mai tin minte cata vreme a trecut de cand nu m-am mai simtit atat de bine. Carlos sta tolanit langa mine si zambeste: "Iubito, in numai 3 luni voi chiar ati reusit sa salvati 41 de cai! "... "Asa este, Carlosito, asa este! Vezi ca pana si eu pot face ceva mai mult decat un nod la cravata?"...
Carlos este tare mandru de noi. Zice ca suntem nebuni. Si ce daca?

Este 3.21 noaptea. Nu am somn. Stau la roxana de care imi era dor acum cateva zile pt ca maine plecam impreuna spre urleasca. Roxana este o bestiala. Chiar in aceasta seara am descoperit o poza in care doi jandarmi o trageau dupa ei. Asa-i trebuie daca vrea sa salveze animale! Cu rox m-am cunoscut la urleasca. Are o gura ceva mai mare ca a mea. Bine ca nu ne-am certat niciodata... dar precum doua genii care se respecta, asa si doua zapacite (superbe) nu au cum sa se ciocneasca. hi hi.
Promit ca dupa eliberarea cailor o sa ii gatesc reteta mea secreta cu cartofi... desi presimt ca o sa fac asta si maine, nu cred ca am sanse sa scap.
o sa revin cu capitolul roxana... ca-s multe de povestit.
Carlos a adormit... ma culcusesc si eu langa el...
noapte buna buna dimineata...

DRAGA BLOGULE...

... iti scriu tie deoarece este dimineata si nu pot suna pe nimeni. toti oamenii normali au telefoanele oprite la ora atsa. Dar as vrea totusi sa spun cuiva ce zi minunata am avut. Azi mi s-au indeplinit mai multe dorinte: una ar fi sosirea lui Carlos din delegatie. A venit, de data asta era chiar el, frumos, tandru, pervers si cu umor. Cand a sunat la usa m-a gasit gospodina. Ba nu, m-a gasit asa cum sunt eu, ca de pe alta planeta. A intrat in casa, a dat cu cravata de podea si a zis: "iubito, azi te voi iubi nu o singura data, te voi iubi de doua ori!"....  m-a iubit de doua ori si apoi a plecat, dar se va intoarce maine. M-a lasat fericita si singura. Cat de bine era... totul parea ca s-a oprit aici. Fals! De ani de zile imi doresc sa stric o nunta. Azi am avut ocazia sa fac asta. Dupa plecarea lui Carlos, mi-am pus pe mine cateva haine neadecvate unei petreceri, m-am machiat frumos, da, eram fosrte frumoasa cu putin fard, rimel si blush - si am pornit spre o nunta la care nu cunosteam decat cateva persoane. Nu stiu cate licori am baut, cred ca 6... dar nebunia a inceput dupa primele 2. Si sunt mandra de mine! Carlos m-ar adora acum! Ar vrea sa ma protejeze pentru ca el stie ca de la o licoare in plus am nevoie de ajutor. Mandru ar fi daca ar sti ca am fost in stare sa merg singura! Disperat ar fi sa stie ca la ora asta l-as mai iubi pana cand as visa. El stie ca betia la o femeie draguta este ceva adorabil. ...As mai avea povesti cu ziua de azi dar pic de somn. Pic de somn in leagan. Si ce bine e....
adorm acum usoara ca un balon. si fericita!
noapte buna...

IMI FAC DE CAP

Imi fac de cap este doar un titlu, in realitate fac exact ce imi doream la 5 dimineata, adica acum 22 de ore: sunt in curtea surorii mele impreuna cu catelasul. Dorinta mea de a dormi afara mi se indeplineste azi. Este tare placut, bate vantul, am peste mine o patura groasa, beau cafea cu lapte, port doar tricou si chiloti, ma legan in balansoar si tocmai am primit ciocolata. Cred ca pluteste ceva in aer, prea ma simt bine. Azi m-am plimbat prin cismigiu. Hm, parca era un alt parc, de obicei este liniste si frumos. azi erau unii cu microfoane care urlau ca trebuie sa ne dorim sa-L primim pe Iisus in inimile noastre. Tot ce mi-am dorit a fost sa trec repede de ei, nu de alta, dar erau tare caraghiosi si m-ar fi pufnit rasul rau de tot. La restaurantul monte carlo cantau unii o combinatie de rock'n'roll cu lautareasca. asta nu e cismigiul drag.
Cat de bine e aici in curte... se aud greieri si lacuste. dimineata ma voi trezi usor jenata, stiu asta sigur. dar imi va trece repede. nu este chiar atat de exagerat faptul ca dorm intr-o curte comuna. mai prost m-am simtit acum vreo 15 ani cand am adormit in tramvai si m-am trezit in hohote de ras.
E 21 august, ziua prietenei mele dana argesan. la multi ani, dana!
In scurt timp va fi septembrie. cat de repede a trecut anul asta. nu-mi vine sa cred. asta a fost un an prost. sau linistit. plictisitor! asta e cuvantul cel mai potrivit. Voi incepe in curand filmarile pt un lung metraj. macar ala sa iasa bine. ca sa imi pot justifica pierderea unui an. De vreo 10 ani am obiceiul tampit ca inainte de anul nou sa pun pe hartie partile bune si rele ale anului care trece. si fac o lista si cu oamenii care m-au bucurat foarte tare. anul acesta lista va fi destul de scurta. si stiu eu de ce!!!
Din ciclul "ai grija ce-ti doresti" recunosc ca m-au cam ciupit tantarii, dar daca mi-am dorit sa dorm in curte, voi rezista. mai am 5 ore pana ma voi ridica de aici.
De acum inainte voi fi mai ponderata cu dorintele, nu ar fi bine sa le epuizez chiar asa!

DOR

4.50 dimineata si as vrea sa fug in lume.
am lipsit mai mult de 2 luni si jumatate din bucuresti. nu dezvolt acum deoarece imi e cam somn si mi-ar lua cateva ore bune. in tot acest timp am fost voluntar la urleasca, localitatea in care au fost salvati de la abatorizare caii salbatici de la letea. a fost o minune ca am stat acolo asa mult timp... si mi-e dor, mi-e tare dor. mi-e dor sa stau jegoasa, mi-e dor de muste, mi-e dor sa fie modjo plin de ciulini, mi-e dor de roxana, de ovi, de cai. mi-e dor de un cort, mi-e dor de lipsa apei curente, mi-e dor de praf. mi-e dor sa gatesc si lumea chiar sa manance. mi-e dor sa fiu obosita si sa ma cert aiurea.
Si mi-e tare dor sa fiu un om mai bun. Mi-e dor de prietena mea carmen berlogea. in iunie am venit cateva zile in bucuresti iar ea nu mai era. nici acum nu mai e si nu o sa mai fie niciodata. pe 1 iunie s-a dus. cam neplacut sa stii ca gasesti o persoana oricand dar sa nu fie asa.  pe 28 mai era sa ma duc eu. beti nedelcu a condus ca nebuna spre braila, locul in care era primul spital. ca pacient nespalat de 6 zile am fost tratata oribil. eram pe targa, nu puteam sa vorbesc iar cei din jurul meu comentau ca sunt murdara. si mi-au invinetit bratele cu acele lor idioate.  promit ca nu mai fac socuri anafilactice curand!iar lui beti ii raman datoare cu o salvare de la moarte.
in lunile astea am constientizat mai bine cat inseamna viata. nu as manca niciodata vreun animal, inainte de episodul cu caii de la letea nu ma interesa daca cineva manca animale sau nu. acum as vrea sa inteleaga cat mai multa lume ca produsele din carne sau carnea inseamna chin. plus ca nu este obligatorie organismului. de 2 ori mi s-au facut analize (pt ca am mai ajuns si in iulie la spitalul faimos din braila, de data asta doar cu febra) iar rezultatele analizelor erau perfecte.
s-a luminat afara. am stat toata noaptea in curtea surorii mele. daca aveam potaia cu mine ma culcam aici, in balansoar. dar modjo este acasa, asa ca imi strang catrafusele si plec la el.