CIUDATEL....

O ZI REA

... o zi rea am avut. Fara incidente majore, mai putin unul. M-am trezit dimineata mahmura. Aproape ca nu ma durea nimic. Dar ma durea totul. M-am ridicat din pat cu grija, nu stiam daca mai sunt sau nu beata. Nu mai eram. Apoi am fost la baie si am baut apa multa. M-am uitat in oglinda, parea ca beau de-o viata. Pe chiuveta era o floare galbena mica. Am aruncat-o in wc. Mi-a parut rau imediat, dar trebuia sa ma simt rea. M-am simtit. M-am dus inapoi in pat. Era cald si bine. Mirosea a tot ce iubesc, mai putin a parturi de cainele meu. Imi iubesc cainele cu tot cu parturi, da!! Nu-mi venea sa ma mai ridic de acolo, as fi stat pana la pranz. Dar aveam planuri. Trebuia sa merg sa vad oameni de pe bicicleta, din metrou, din avion, din masina si din mers. Nu am gasit rostul acestei calatorii deoarece Carlos avea genunchiul julit (de la amor) si nu putea merge pe bicicleta, Carlos nu stie sa conduca metroul, Carlos nu pilota azi avioane deoarece statuse cu mine cand eram beata si apoi isi julise genunchiul, Carlos a ramas in pat. Cred ca si acum tot acolo e. Uneori e tare simpatic cand crede ca sunt la baie iar eu de fapt umblu hai-hui.
Sunt vreo 2 ani de cand mi l-am inventat pe Carlos. In astia 2 ani puteam sa facem si un copil. L-am fi facut daca ne decideam asupra numelui. Impreuna am decis ca o sa fie frumos ca noi si destept ca el. Prietenos ca el si vesel ca mine. Ar trebui sa ne mai luam un catel.
A trecut ziua de ieri, s-a facut azi.

CARLOS

De asta imi place sa fiu singura. Desi nu imi recunosc niciodata varsta si nici loc de commenturi nu las pentru ca sigur s-ar gasi vreun luminat care sa elucideze misterul, s-ar putea sa recunosc, - si stiu ca am repetat cuvantul recunosc,- ca nu mai sunt chiar pustoaica. Desi mi-ar placea. Dimineata si seara ma uit in oglinda. Uneori si la pranz. Am riduri. Mici. Dar sunt acolo. Si acum stau si ma intreb, de ce de fiecare data cand sunt beata ma gandesc ca am riduri, ca imbatranesc, ca nu am copii, ca nu ca nu ca nu. O sa fiu o batrana frustrata. Si rea. Asta daca nu ma las de fumat. Daca o sa fumez o sa mor repede. Cred ca o sa ma intorc la Carlos. S-ar putea sa ducem o viata splendida impreuna. El nu stie dar face ce zic eu. Si face ce-mi trebuie mie.Si face numai cu mine ce-mi place mie. Si-i place si lui pentru ca el sunt eu. Deci s-ar putea sa ma iubesc numai pe mine.
Lui Carlos ii plac narcisele galbene.
Primavara viitoare o sa vina la mine cu un buchet imens.
Eu o sa fiu tare fericita. Mi le va da inainte de ziua mea pentru ca 14 martie pica mereu iarna. si inainte de ziua mea eate o perioada scurta de primavara. Apoi vine iarna. si imediat dupa iarna vine vara. S-a dus naibii lumea asta.
O sa-mi schimb radical viata. Fac numai prostii. Dar sunt un om bun. Si o sa fiu cat voi trai.
Carlos fumeaza pe ascuns. Uneori. Si eu il vad. Dar nu ii zic nimic pentru ca asa sunt eu, perfecta.
Carlos le stie pe toate si le face pe toate.
Orice ar fi, am nevoie de el. Carlos ma iubeste beata desi e urat sa iubesti femeile bete.
Carlos are nevoie de mine pentru ca sunt perfecta si nebuna.
Carlos ma uraste pentru ca sunt asa cum sunt.
Carlos ma iubeste pentru ca sunt asa cum sunt.
Carlos stie ce sa faca cu mine. si va face.

MERG PE SARMA

 M-am lasat!! Maine este ziua a 5-a. Mi-am dat seama ca viata mea poate continua si fara. In prima zi nici nu i-am simtit lipsa, in a doua am realizat ca nu a fost chiar greu, in a treia mi-am zis ca se poate, astazi nici nu i-am dus dorul. Si nu, nu este vorba despre tigara. Nici despre alcool. Nici despre iubire. Ca vorba aia, iubim pana murim sau pana cand ne ingrasam prea tare si ni se face scarba pana si noua insene de noi. Exclus, nici moarta nu-s si nici greutate peste decent nu am. Si cand o sa am, o sa fiu si mai frumoasa!
M-am hotarat sa schimb ceva la mine, adica atat de mult cat se poate suporta. Mananc de 3 ori pe zi, dorm 8 ore pe noapte, am renuntat la iubitii imaginari, am mutat rodiul din dormitor in sufragerie (de maine renunt la fantezia ca as avea un rodiu langa pat!!), nu am mai agresat niciun pilot inconjurat de stewardese superbe, nu mai lipesc guma de mestecat nicaieri.
De ieri sunt putin mai frumoasa, asa ma simt. Acum vreo 24 de ore s-a intamplat asta. Brusc.
Este 3 si jumatate dimineata, imi este bine. Nu am niciun motiv intemeiat ca sa simt asa, in continuare viata mea e un dezastru, uneori vreau sa urlu pana lesin.
Stiu ca va veni secunda aia in care se va schimba totul, si atunci voi rade de mine. Suntem atat de neinsemnati ca sa ne facem griji... rusine sa ne fie!!
Nu stiu ce fac maine, ce voi face peste o saptamana... dar o sa fie bine, merit!
Iar cafea voi mai bea, dar rar, foarte rar!