innebunesc

la fix

PENTRU CA-MI PLAC SF-URILE

Imi plac copiii! Nu toti.
Imi plac animalele. Toate.
Astazi am realizat asta. As putea sa iubesc orice animal de pe planeta asta, dar nu si orice copil. Sora mea a zis ca se vede asta, desi eram amabila, ma jucam frumos si hraneam un copil. Dar cica se vedea ca nu imi prea place. Dar m-a asigurat ca daca as face eu unul, ar fi exclus sa nu-l iubesc. Ea stie mai bine, a fost fatatoare si nu o contrazic.
Carlos mereu imi spune sa facem un copil. Eu insist ca vreau trei, el incepe sa planga si incepe cearta: ori trei, ori niciunul!! El zice ca sunt prea batrana ca sa mai am timp sa fac trei. Eu fac crize, stiu ca are dreptate, apoi o intorc ca vreau trei deodata! Stiu ca poate, Carlos poate orice! Si asa cum spuneam si acum 2 ani, el ramane singurul barbat cu care as face copii. De ce? Pentru ca e perfect, eu la fel. Deci vom avea un copil sau 3 absolut perfecti! Carlos este iubaret cu mine, rade cu si de mine, nu vede ca sunt uratica, e prieten cu Jean Luc Picard si in serile romantice, salbatice sau normale ne uitam impreuna la Star Wars.
Exact asta este motivul pentru care nu avem copil: Star Wars!!!

MI-AR PLACEA SA FIU

... sa fiu cainele meu. Nu e o decizie pripita, m-am gandit serios la asta timp de vreo 2 minute. Modjolica al meu este unul dintre cei mai fericiti caini din lume, e pe podium. Este iubit atat de mult ca nu stiu daca ar mai incapea farama de iubire pe langa ce-i dau eu. Doarme in pat, doarme la el in cos, doarme pe covor, doarme pe hainele mele, pe bocancii mei, pe papucii de casa, doarme unde vrea el. Uneori il iau cu forta in pat ca sa doarma langa mine. Cand crede ca am adormit pleaca tip-til.
Cainele meu face tot ce vrea cu mine, stie ca orice ar fi nu ma supar foarte tare. Uneori e pedepsit vreo cateva minute, dar numai pentru prostii majore. Pentru ca intra in cosul de gunoi cu curul lui gras si scotoceste pana cand rastoarna si imprastie tot prin casa, am incetat sa-l pedepsesc. Ma prefac ca sunt putin suparata, strang mizeria si apoi ne jucam.
Vreau sa fiu cainele meu pentru ca este alintat mult peste permis, are voie sa se tavaleasca prin praf, noroi, odata s-a tavalit prin tuburile mele desfacute de tempera. Arata ca o sorcova.
Modjo este tinut in brate putin cam mult. La capitolul pupaturi e cel mai cel. Vreau sa fiu catelul meu ca sa fiu pupata exagerat de mult.
As vrea sa fiu cainele meu deoarece atunci cand acesta se ingrasa, toata lumea il alinta: purcel, rotofei, ursulet, si nu zice nimeni: "Ia uite, s-a facut cat vaca!".
Il mai invidiez pe Modjo deoarece este luat in brate si dus in cada. Acolo este spalat. Vreau si eu sa fiu spalata!
Modjo are haine frumoase! Am si eu, dar dupa mine nu striga nimeni pe strada: "Uite o fata draguta, si ce haina frumoasa are!".
Vreau sa fiu Modjo, vreau sa stau la mine in brate, sa dorm cu mine in pat, sa ies cu mine la plimbare, sa-mi fur mancarea, si sa ma iubesc pe mine!

PENTRU CA

Pentru ca au innebunit toti cu Mos Nicolae, m-a strabatut si pe mine un fior. M-am gandit la amintiri cu ghetele pline. Am o singura amintire puternica. Eram de gradinita, inca nu stiam sa citesc cursiv. Nu stiu de ce eram la bucuresti, dar am iesit in curtea casei unde am intalnit o doamna ratacita mai mult la cap decat la drum care m-a intrebat unde poate sa gaseasca sa cumpere cadouri de Mos. M-am uitat la ea ca la o nebuna. I-am spus ca asa ceva nu se cumpara si ca Mosul vine numai daca ai fost cuminte cu adevarat. Pana atunci nu am crezut ca exista oameni nebuni. Apoi s-a facut seara. Incercam sa fiu cuminte. Greu. Si cam tarziu, asa gandeam. Maica-mea imi tot reamintea cat de rea sunt, cat de obraznica. Daca nu mai vine Mosul? Nu tineam neaparat la cadou, era o chestie de mandrie. Adevarul avea sa iasa la iveala. Mai erau cateva ore. Cadoul de la Mos era un diagnostic sigur. Devenisem agitata. Daca eram un copil cu adevarat rau? Daca Mosul chiar stie ca am fost o pacoste? Ghetele erau murdare. Nu mai avea rost sa le curat, oricum le-as fi gasit goale.
... Au trecut orele. Ghetele stateau murdare pe hol. Maica-mea mi-a zis ca nu crede ca o sa primesc ceva pentru ca nu merit. Cat de rau imi parea ca am fost un copil rau. Imi propusesem sa fiu cuminte pentru la anul, dar mai era atat de mult... Apoi am apelat la un santaj: daca voi avea ghetele pline, promit sa fiu cuminte. Chiar credeam asta!
S-a facut seara tarziu. Ghetele erau in primul hol. Le verificam cat de des puteam. Nimic. Intrasem in panica. Le-am curatat. Degeaba. Noaptea a fost lunga, trageam cu urechea la orice zgomot. Ma dadeam jos din pat si mergeam pe hol. Nimic.
Daca Mosul vine numai cand dormi? Am dormit. Dimineata am dat buluc in hol. Nu am plans, am fost puternica. Erau cadouri. Dar nu in ghetele mele. La mine era o nuia.
Era clar: Mosul chiar stie!!! Era umilitor. Toata lumea va afla ce fel de copil sunt.
La gradinita nu puteai sa minti.
Nu stiam cum o sa trec de acest impas. Am avut o zi cumplit de trista.
Dupa ce s-a intunecat am gasit cadou la mine in ghete. Nu imi amintesc restul lucrurilor, dar nu o sa uit niciodata ce bucurie am simtit cand am vazut titlul cartuliei pentru copii "mama lui Stefan cel Mare". Era poezia lui Bolintineanu cu ilustratii. Il iubeam pe Stefan cel Mare. Poezia m-a facut sa il cunosc mai bine, sa ii cunosc familia. Daca eram eu mama lui, l-as fi primit in casa! Cu cat mai trista mi se parea situatia, cu atat il iubeam mai mult! De dragul lui Stefan cel Mare am invatat sa citesc mai bine. Stiam toate literele, nu prea intelegeam cu e cu grupurile "ge","ci","che" etc., il stiam pe "ce" pt ca era "cel Mare".
In urmatorii ani nu mai stiu ce primeam, nu a mai fost nimic atat de important. Nici nu eram eu prea cuminte...
Inainte sa implinesc 6 ani mi-am dat seama ca Mos Craciun nu este real si mi-am pus problema ca nici Mos Nicolae... si totusi imi adusese "Mama lui Stefan cel Mare - de Dimitrie Bolintineanu"...

CU DRAGOSTE

  Ceva pluteste in aer. Aproape toata lumea e indragostita. Aproape ca-mi e teama sa intreb pe cineva "ce a mai facut", pentru ca stiu ca imi va spune ca s-a amorezat, casatorit, ba chiar despartit si imediat indragostit. Oameni de la care nu m-as fi asteptat sa faca vreun pas maret imi arunca acum in fata fericirea lor. Iar mie imi place.

Ma simt speciala.
Evident ca nu ei sunt centrul atentiei, ci eu. Eu le ascult povestile, eu stau pe langa ei, eu le aflu secretele, eu le dau sfaturi, eu ii incurajez, eu le spun ce este iubirea, eu sunt martora la ce li se intampla, eu ii las singuri ca sa-si consume iubirea. Din detaliile pe care le primesc am aflat ca unii si-o consuma cam exagerat. Bravo lor si ciuda mie!
Din partea oamenilor pe care i-as fi vazut singuri pe vecie am avut surprize uluitoare. Nu ca nu mai sunt singuri, acum sunt in sfarsit intregi!
Cum naiba se intalnesc oamenii si incep sa se iubeasca?
Cand eram eu mica, sa fi avut vreo 16 ani, m-am gandit ca ar trebui sa intocmesc o lista cu toate calitatile pe care ar trebui sa le indeplineasca un baiat. Baiat si nu barbat. Barbatii aveau pe vremea aia 20 ani. Totul imi era limpede. Aveam pe hartii cateva sute de cerinte. Atunci ar fi trebuit sa-mi dau seama ca sunt ciudata. Baiatul ideal era intocmit la milimetru. Stiu sigur ca printre umilele mele cerinte, prietenul nu trebuia sa uite sa puna capacul la pasta de dinti, sa nu aiba vaza de flori portocaliu-transparenta, sa nu ii placa lumina rosie, sa nu trimita biletele la alte fete, sa nu aiba par pe piept si nici barba, sa rada la toate glumele mele, sa faca pipi ca fetele, sa aiba sosete curate, sa nu aiba multe corijente, sa poarte chiloti colorati (desi eu nu i-as fi vazut niciodata)... si mai erau cateva sute de criterii de selectie.
Acum mi-au scazut pretentiile, vreau doar un simplu barbat perfect si punct.

NU-MI MAI ESTE

... frica de nimic. sau de ceva. Nu-mi mai este. Ma simt linistita. Mai devreme eram afara cu cainele. Ora 1 si 30 noaptea nu este buna de plimbat Modjoul. Il asteptam. Un individ solid si cam beat trecea pe strada. A intrat pe aleea din fata blocului. A trecut pe langa mine si s-a dezechilibrat. In secunda aia am crezut ca ma ataca. Mi-a fost frica. Telefonul naiba stie pe unde era. Nu cu mine. Apoi m-am temut ca ma voi reintalni cu el in bloc. Apoi nu m-am mai temut si am intrat linistita.
La urma urmei, ce mi se poate intampla? Nimic. Nimic din ceea ce ma tem cu adevarat. Sunt batausa si nebuna, nimeni nu-mi poate face vreun rau. Si m-am linistit. Daca nimeni nu-mi poate face vreun rau fizic inseamna ca ma pot apara de orice.
Pentru o secunda am simtit cat sunt de puternica.
Urmeaza sa lupt cu mine.
Pentru ca urmeaza sarbatorile de iarna, sarcina aceasta va deveni mult mai usoara. Nu ca ar fi un secret, dar nu-mi plac sarbatorile. Nu-mi place bradul de Craciun, nimeni nu pune cadouri in ghete, nu exista miracole la 12 noaptea, catelul meu se sperie de artificii. Eu la fel. Nu ma simt "acasa", nu mai simt asta de mai mult de 25 ani. Nu-mi place cand primesc mesaje cu cozonaci, mese pline cu porci morti si cu miracole. Daca faci asta, voi considera ca ai ceva cu mine.
Nu vreau cadouri. De la nimeni. Am de toate.
De sarbatori imi doresc sa stau singura in casa cu Modjo al meu. Nu vreau rochia aia cu buline, nu vreau parfumul preferat, nu vreau copii, nu vreau nici macar o esarfa. Cer prea mult?
Daca o sa mi se indeplineasca dorinta, imi voi face placinte si imi voi cumpara vin. si voi sta in pijamale si ma voi uita la filme impreuna cu tatelasul.
Mai sunt 3 saptamani in care voi avea timp sa multumesc pentru tot ce am si ce nu am.

1 decembrie

Astazi am avut o zi foarte rea. Nu mi s-a intamplat ceva anume, am stat singura cu mine. Imi venea sa-mi vomit inima pentru ca nu aveam cu cine sa port o discutie, orice fel de discutie. M-am simtit foarte singura. Am si luat o hotarare: nu voi mai asculta povestile nimanui, nu voi mai fi prietena, ma voi iubi mai mult. Vreau sa fiu egoista. Nu am prieteni. Desi, in seara asta am cunoscut o femeie fabuloasa, o ador si o voi adora, sunt sigura. Mi-a placut de ea din prima clipa: vesela, frumoasa, artista, tacanita. O cheama Svetlana, iar 1 dec va ramane ziua in care am cunoscut-o.
Am un sentiment puternic care-mi spune ca va fi bine, chiar daca stau blocata undeva. Ar trebui sa schimb multe la mine, sunt un om matur, ce Dumnezeu!! Si vreau sa traiesc frumos. Si nu stiu cum! Ar trebui sa reincep sa-mi pun dorinte, mereu mi se indeplinesc. Ulterior regret.Cand iti pui dorinte trebuie sa faci enuntul foarte precis. Spre exemplu, daca iti doresti sa ai ciocolata multa, mult mai multa decat ti-ai imaginat vreodata, trebuie sa precizezi ca o vrei in frigider si nu pe coapse. Daca iti doresti par lung si mult, spune clar ca in cap, altfel se poate ivi pe mustata, pe maini, pe... multe parti ale corpului. Ma opresc aici pentru ca.
Urata zi, vreau zile frumoase, cu oameni frumosi, vreau sa fiu frumoasa, sunt dezamagita.
Si nu am unde sa plec, si nu pot sa plec niciunde. Dar as disparea cu drag.