SUNT O MAIDANEZA

Sunt o maidaneza pura. Nu e o chestiune de mandrie si nici de rusine. Cica ar fi pe undeva si parada maidanezelor, dar pe mine nu m-a dus nimeni acolo. Am ochi frumosi, dau din coada, ma gudur, schelalai, latru si musc. Stiu sa ma adapostesc de ploaie si sa traversez pe la semafor. Uneori as vrea sa fiu de rasa. E un lucru bine stiut ca toate catelele de rasa sunt mai iubite. Si au zgarda frumos colorata. Eu nu am si mi-as dori una. Cica  puii catelelor de rasa sunt valorosi. Puii maidanezelor sunt si ei tot maidanezi. Cateii de rasa au stapani pe viata. Cu toate astea, imi place sa fiu maidaneza. Dar daca as disparea intr-o zi nu ar umple nimeni stalpii din oras cu "pierdut maidaneza frumoasa, ofer recompensa" si m-as pierde rapid printre alti maidanezi. Din punctul asta de vedere imi pare rau ca nu sunt caniche, sincer zic. Pe langa maidaneze trec oamenii si nu le observa. Altii se opresc putin: "Vai, ce catea frumoasa, ia uite cum se uita, ai zice ca vorbeste. Mi-ar placea sa fie cateaua mea dar mi-ar fi rusine sa o plimb in lesa prin oras... asa ca imi voi cumpara ceva de rasa. Si o sa ma mandresc cu cainele meu de rasa." E bine sa fii maidaneza. Nu ajungi niciodata pe maini rele. Si ce e cel mai important, trec neobservata oriunde, chiar si granita. Cel mai dificil este sa ma strecor in cofetarii si sa fur tarte cu fructe. Oi fi eu maidaneza, dar intr-o zi o sa fiu regina!