Zi neagra a fost azi. Nu vreau sa-mi incerc norocul doar ca sa mi se demonstreze ca se poate si mai rau... stiu ca se poate... A fost o zi din aia in care nu te mira nimic. As vrea sa pic de somn si sa ma trezesc maine. Nu am somn, ma bantuie ultimele 15 ore. Imi pare totul atat de inutil si de complicat. De maine vreau sa fiu un om mai bun. Am plans azi in timpul discursului lui basescu. Imi era rusine pentru ca ascult asa mizerii. Poate ca ar fi trebuit sa fiu mai increzatoare si chiar sa cred ca totul merge bine. Am luat personal tot ce a zis. Si cred ca asta e atitudinea corecta. M-am bucurat ca a rezolvat problema locurilor de munca. Cu putin antrenament as putea sa ma angajez miner. Un AVC nu-mi permit. Imediat dupa discurs s-a stins Emil Hossu. Pe scena. Ce trecere frumoasa. Si demna. Si inaltatoare. Domnul Hossu a fost alaturi de noi in lupta contra euthanasierii cainiceilor maidanezi. A fost cu noi in strada. Apoi a fost in strada si a tinut discurs anti basescu. Iar pe oamenii ca ei ii respectam in tacere. Nu ii cheama nimeni la tv ca sa-i dea exemplu. Nu pot sa cred ca avea 70 ani... credeam ca are vreo 56-57... oamenii buni chiar raman tineri!
