AM REVENIT

Noua si proaspata.
Singurul lucru care ma deranjeaza este orchestra de viori care vine dupa mine tot timpul. Si cand dorm canta in continuu. Si cand merg pe strada. Si cand mananc. Si la semafor. Si in pat. Si in parc. Si la magazin. Si in avion. Si la concert. Si la cafenea. Si la baie. Da, exact, si la baie. Ca nu poate omul sa se mai spele in liniste.
Chiar si acum canta. Modjo ii asculta cu placere. E bucuros. Zice ca orchestra imi face bine pentru ca de cand canta, nu il mai cert asa de tare cand face dezmat in gunoi, il las mai mult la joaca si mancarea are alt gust.

NOI IN OGLINDA

DARUL IUBIRII
- de Kahlil Gibran

"De şapte ori mi-am dispreţuit fiinţa:
Prima oară, când aM văzut-o umilindu-se ca să ajungă pe înălţimi.
A doua oară, când am văzut cum şchiopăta dinaintea celor infirmi.
A treia oară, când a avut de ales dintre greu şi uşor şi a ales uşorul.
A patra oară, când a făcut un rău şi s-a consolat cu gândul că şi alţii săvârşesc rele.
A cincea oară, când a îndurat din slăbiciune zicându-şi că răbdarea înseamnă tărie.
A şasea oară, când a dispreţuit în chip urât, fără să ştie că era una din propriile sale măşti.
Şi a şaptea oară când a înălţat un cântec de slavă, apoi s-a mândrit cu asta."

SHARE....

SUNTEM NISTE ORDINARI

niste ordinari infecti. Si nu avem nicio scuza. Azi ma uitam pe facebook la ce posteaza lumea... toti vor sa ajute si dau share si like. Cu un like ajungi in rai. Dar nu intereseaza pe nimeni de nimeni. Spre exemplu, acum ceva vreme, un domn care scria carti posta mereu sa i se cumpere cartile, avea nevoie de bani pentru tratament. Eu, ordinara numarul 1, am citit pasaje din cartile lui si nu mi-au placut. Omul insista sa il ajutam cumparandu-i cartile. Nu am cumparat nici macar una singura, nici macar o fila. Omul intreba cand le vom cumpara, cand va fi prea tarziu? Acum cateva zile mi-am dat seama ca nu i-am mai vazut postarile. Murise prin noiembrie. Nu ne pasa de nimeni, asta e adevarul, si atunci cand facem un bine, il facem la intamplare. Viata lui nu ar fi fost salvata nici daca se construiau cartiere din cartile lui, dar nu despre asta este vorba, ci de modul indiferent cu care trecem peste nevoile celor de langa noi.
Acum toata lumea este innebunita de moartea lui WH. Zici ca era prima femeie care se droga sau care lua pastile. Brusc ar trebui inceputa o campanie anti-drog. Nu conteaza ca a murit un om, o voce, o voce unica... nu, important e ca se droga. Era o bezmetica azi care spunea afectata ca de ce nu se face ceva ca acesti oameni sa fie ajutati? Sa mori tu! Noroc ca te-ai gandit tu la asta!
Am avut vreme sa ma gandesc la toate dracoveniile azi, timp de cateva ore, cu picioarele pline de zapada si la un moment dat apa. Am plecat spre inregistrari. Am plecat de pomana, dupa cateva ore in care cu greu am reusit sa ajung aproape de piata roamana a trebuit sa ma intorc acasa. De data asta mi-a luat doar vreo 2 ore drumul. Ma dureau talpile, degetele, apoi am inceput sa nu mi le mai simt. Sunt o victima a iernii, doar am ajuns intr-un loc cald, am facut o baie fierbinte si mi-am pus sosete groase. Ar trebui facuta o campanie care sa imi ofere voluntari care sa-mi incalzeasca degetele de la picioare.
Atata timp cat eu nu am facut nimic pentru nimeni, de ce nu as putea avea nesimtirea sa cer asta?
Traiesc degeaba.

cu pluta

Am o durere de cap ucigatoare. Febra nu am, si stiu asta deoarece am in permanenta un termometru la mine. In trusa de machiaj. E un termometru cu baza fixa, deci il tin la subrat si nu in fund. La cat sunt de obsedata de temperatura mea, cred ca daca as avea unul cu capt mobil, l-as tine in permanenta in fund. Glumesc. Cred ca de la somn sau durerea de cap.
Maine este luni, este o alta viata. Sper ca in noaptea asta sa am un cosmar crunt iar dimineata sa ma trezesc fericita ca nimic nu a fost real. In dimineata asta am deschis ochii si nu eram intr-o cofetarie din Paris. Eram la mine in camera, invelita pana peste cap cu doua paturi. Cu catelul langa mine. Artistii de de Cirque du soleil plecasera deja, tour eiffel era departe, nici tipenie de om. Parca eram intr-un film in care dispar toti. Pana si memoria mea era stearsa.
Vreau sa stau singura. Sa intre la mine in casa numai cine vreau eu. Sa ma trezesc si sa ma asez cu fundul pe masa din bucatarie si sa-mi beau cafeaua acolo, daca vreau. Am asa multa nevoie de liniste, sa pot sa ma aud pe mine. Pe mine cea sincera. Sa fac ce vreau eu. Demult, cand aveam eu un cacat de relatie cu cineva si faceam planul de casa, eu voiam camera mea si camera lui, plus dormitorul conjugal. Camerele separate erau pentru atunci cand nu vrei sa stai decat tu cu tine. Sa citesti, sa dansezi in fundul gol, sa-ti admiri curul in oglinda... orice. Mi se parea genial!
Ma doare capul, sunt trista, maine o sa fie o zi buna. Poate.
Mi-e teama si de aerul care trece pe langa mine, daca e toxic?

Nimic nou....

Azi nu am vazut niciun spectacol, nu am citit nicio carte, nu am vazut niciun film, nu am ascultat nicio muzica extraordinara, nu am citit nicio stire, nu am invatat nimic nou, nu mi-a fost cald dar mi-a fost foarte frig.
Pe langa grijile mele marunte si uriase, nimic nou. Exagerez, evident ca nu am fost total inutila, doar ma alint.
Acum, in noapte, cand m-am bagat in pat ceva mi-a atras atentia. Catelasul meu a mancat usturoi. Punct.

CIRQUE DU SOLEIL

In 10 februarie am fost si i-am vazut. Nu am cuvinte, nu am ce sa scriu. Doar ca imi doresc sa am o bara in casa pe care sa ma catar, ca vreau sa ma arunc cat pot eu de tare, sa sar de la inaltime... oricum voiam eu sa ma arunc din avion... dar acum vreau sa ma si rasucesc, intr-un costum mulat, cu siguranta.
Ce nebunie, ce nebunie.... am ajuns acasa si inca vad spectacolul. Desi il stiam, le stiu pe toate, le am in calculator. Ce nebunie frumoasa...
Sunt personajul principal din Saltimbanco, totul a fost pentru mine. Altfel de ce sunt toti acum la mine in dormitor? Dimineata o sa ma trezesc cu ei, la noapte imi vor colora visul, maine se vor plimba cu mine si cu cainele... e limpede: pentru mine a fost spectacolul!

FARA SUBIECT

In dimineata asta m-am trezit cu Dudamel. Mi-a mers televizorul pe mezzo toata noaptea. Nu pot sa cred ca la 10 jum m-am bagat in pat si am dormit pana la 8.
Imi doresc sa ajung la un concert Dudamel. Asta de ani de zile...
Vineri merg la cirque du soleil. Nu credeam ca voi apuca sa-i vad vreodata si uite ca se va intampla.
Pana la urma toate se intampla.
Uneori sunt atat de proasta...
Ieri am vazut o reclama care vindea chestii de Craciun. si ne indemna sa avem un Craciun fericit si frumos. Ar fi trebuit sa rad. E august...

CRED CA SUNT FERICITA

Inca nu bag mana in foc, dar este un inceput. Nu am niciun motiv sa salt de bucurie. Singurele lucruri reale din viata mea sunt eu si catelasul meu. Catelasul meu iubit care este dependent de mine si nu m-ar da nici macar in schimbul unui osut delicios. Pentru ca ma iubeste. Catelusul meu este langa mine de mai mult de 7 ani, mai precis de 7 ani, 2 luni si 28 zile. Cand rad se joaca mult cu mine, cand plang se asaza in apropierea mea si nu misca; apoi se apropie sa vada daca il vreau. Uneori vreau sa ma lase iar el se indeparteaza. Dar ma iubeste la fel de mult. Cand se joaca cu gunoiul stie ca il voi certa dar ca asta nu inseamna ca peste 10 minute nu incepe dragaleala si pupaceala.
Mereu am zis ca nu o sa-mi placa vreun barbat pana cand acesta nu se va uita la mine asa cum se uita catelasul. Bine, as prefera ca barbatul meu sa se uite si cu pofta... Catelul meu respecta toti oamenii dar ma iubeste numai pe mine. Sunt universul lui. Ma iubeste cu cearcane, ciufulita, cracanata, cu sau fara mascara, in rochie eleganta sau in trening cu gaura-n fund, cu 4 perechi de sosete sau in picioarele goale... Pentru el sunt cel mai bun om din lume si nu gresesc niciodata nimic.
Eu stiu adevarul. Nu sunt cel mai bun om din lume, dar voi incerca sa fiu putin mai aproape de asta.
Uneori sunt cel mai prost om din lume. Voi repara si asta.
Sunt fericita. Nu am de ce. Sunt singura, nu am niciun ban, nu am casa, nu am familie, nu am copii, nu am o bicicleta, am un singur caine, gravitatia lucreaza, uneori vreau sa mor, alteori simt ca mor, sunt naiva si prostuta. Dar sunt perfecta. Si magica. Si puternica.
Anul asta este anul meu!

POLITETEA MEA... SAU PROSTIA?

In urma cu cativa ani, nu multi, a descoperit prostul messengerul de la yahoo.
Mi se parea o minune, totul capatase sens. Descoperisem sensul vietii. Ma uitam ca matza in calendar la dreptunghiul de pe ecran si nu-mi venea sa cred ca asa ceva chiar exista. Puteai sa-ti pui si poza!! Dar m-am trezit cu destui prieteni pe mess. Trebuia doar sa dau accept. In primele doua zile a fost fascinant. Apoi mi se facuse frica sa-l mai deschid. Ma intrebam daca ma simt in stare sa salut atata lume. Pentru ca mi se parea o nesimtire sa nu ii iau la rand, sa-i salut, sa le zic ceva frumos... ca pe strada. Daca te intalnesti cu un amic, nu-l eviti. Iar pe messenger ma simteam obligata sa vorbesc cu toti. Desi nu voiam asta. Asa ca intram rar...
Intr-o zi mi-a scris un prieten din state ca vorbim la noapte. Si se facuse noapte, nu scrisese. Si ce am facut eu? Am lasat calculatorul pornit, boxele la maxim si i-am scris sa dea buzz pana ma trezesc, ca nu am uitat doar ca mi-e somn. Pentru mine, daca spuneai ca vorbim pe messenger era ca si cum stabileai o intalnire in oras.

GEOLINESTI

Mi-am revazut lista de dorinte. Nu sunt tocmai sanatoasa la cap. Luat in ordine cronologica, prima s-a implinit: am ras, am cantat prin casa, ba chiar am dansat in fundul gol. A doua nu s-a implinit pentru ca eu sunt o femeie nebuna care vrea miracole brusc. A treia nu s-a implinit, dar nu din cauza mea. as fi donat sange, dar am sub greutatea normala. Sincera sa fiu, mi-as da si o bucata de ficat daca o persoana apropiata ar avea nevoie. Rinichi as da numai pentru copilul sau barbatul meu. Ce bine ca nu are cine sa aiba nevoie pentru ca ar trebui sa devin mai responsabila. E demonstrat stiintific ca oamenii care poseda un singur rinichi sunt responsabili.
Am renuntat si la esarfa si la facutul de copii. Imi mai ramane plansul de bucurie. Asta ar fi si mai greu de obtinut, asa ca il dau la schimb pe o tarta cu fructe uriasa.
Agrafe cu catelusi si pisicute nu imi mai trebuie pentru ca m-am ras in cap.
Acum sunt o cheala cu greutate sub limita.
Astazi am avut parte de un miracol. M-am rugat atat cat stiu eu, si cum stiu eu, sa primesc un semn care sa ma linisteasca. Sa se intample ceva. Si s-a intamplat. Unii primesc drept semn: raze luminoase, umbre ciudate, li se sparg becurile. La mine a aparut dragul meu duhovnic. Nu am mai vorbit de foarte multa vreme cu el. "Alesilor" le apare duhovnicul in vis sau schizofrenic. Al meu a aparut pe yahoo messenger. Si am vorbit. L-am uimit, socat. Ar fi vrut sa nu vorbeasca numai cu mine.
Apoi am mers in bar fly. Cu fete. Nu eram in apele mele asa ca am stat foarte putin.
Miros ca o scrumiera uitata intr-o camera neaerisita. Imi doresc din toata inima sa nu ma mai ating vreodata de tigari.
Am baut niste vin fiert. Putin. Imi doresc sa mai beau vin fiert dar mult mai bun. Din acela foarte aromat.
Imi mai doresc sa nu ma intrebe nimeni ce naiba a fost in capul meu de m-am ras. A fost o nevinovata minciuna, ba chiar am primit complimente. Cica imi statea parul bine. Sau prietenele au zis asta pentru ca este elegant sa faci complimente?
Acum nu stiu daca sunt calma, impacata, matura sau pur si simplu foarte somnoroasa. Dar nu stiu cand mi-a crescut nenorocita asta de inima asa de mare. O voi trimite la somn. Dimineata se trezeste devreme, are un drum la Darvari.